Pavel Nedved este cel mai valoros fotbalist al Cehiei moderne. A castigat Balonul de Aur, cel mai prestigios trofeu acordat unui fotbalist. A jucat si joaca la echipe uluitor de puternice si iubite. Aflat aproape de finalul carierei, la 36 de ani, Nedved lasa in urma sa o dara de speranta.
Povestea sa e zguduitoare si trebuie data drept exemplu tinerilor din scolile noastre. Cand avea 15 ani, antrenorul sau de atunci i-a spus pur si simplu ca n-are nicio treaba cu fotbalul! Ca e un anti-talent, ca nu e facut pentru acest domeniu. Ca mai bine se apuca de altceva.
Tacerea care ne-a fost impusa
Cati astfel de copii avem in scolile noastre? Cati astfel de profesori care ucid vise se ascund in spatele sistemului? Cine raspunde pentru urmarile resimtite in timp ale acestor ciocniri intre aspiratie si descurajare?
Cine are barbatia sa ia taurul de coarne si sa sparga buba plina de puroi? Pentru ca nerezolvarea unor astfel de probleme duce la starea de fapt din prezent. Elevi plictisiti de materia care li se preda, profesori jigniti (pe buna dreptate) de nivelul salariilor care li se ofera si parinti ingrijorati de cum merge procesul de instruire al propriilor odrasle.
Fiecare dintre noi are partea sa de vina. Ca nu tragem semnale de alarma, ca nu venim cu solutii, ca ne stabilim alte prioritati, in timp ce educatia (principala prioritate reala) e lasata de izbeliste.
Tinerii confunda atitudinea cu obraznicia, profesorii interpreteaza gresit disciplina si uneori o inlocuiesc cu mentalitatile depasite de vremuri.
Mai tarziu, asa ne educam si noi copiii. Le impunem propriile noastre aspiratii. Si le fixam reguli “foarte importante”. Uitam ca daca un om nu are pasiunea necesara pentru a face un lucru, totul e apoi cladit pe o temelie de nisip. Daca nu simti un gol in stomac atunci cand ai in fata ochilor mintii tot ce vrei sa faci, inseamna ca ceva nu e in regula. Inseamna ca acolo nu esti tu.
Sigur ca e bine sa fim indrumati pentru o cariera spre care am avea aptitudini. Dar cat de precise sunt astfel de evaluari? Cine ne poate spune cu adevarat cat suntem de buni? Cine imi poate spune mie astazi ce nu pot face peste 5 sau 10 ani?
In Romania si in intreaga lume sunt zeci de mii de sportivi super talentati care mor in anonimat. Si asta pentru ca cineva le-a spus cand erau tineri faptul ca la ce talent au, nu au cum sa nu reuseasca. Cine raspunde mai tarziu pentru esecul lor? Chiar ei, cei care au esuat, culcandu-se pe rogojina stropita cu mierea de albine din borcanele “oamenilor cu experienta”.
Intr-un articol memorabil, Ionut spunea ca viziunea e ceea ce conteaza. Sunt de acord cu el. Si mai cred ca pasiunea e cea care sta la baza viziunii. Armele letale pentru cei care inca mai au impresia ca ne pot tine intr-o inchisoare a ingerilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu